Naiba sa-l ia de mobil!

Primul meu telefon mobil l-am cumparat (din banii MEI) in clasa a 10-a. Era un Nokia3310, bun si rezistent la crizele adolescentelor care arunca cu telefonul de toti peretii si toate podelele. Al meu din fericire a avut o soarta mai buna, pe atunci nu eram asa isterica...
Ideea este alta. Acum avem aproape toti telefoane mobile, eu cel putin nu cunosc pe absolut nimeni care sa nu aiba asa ceva. Intrebarea mea este de ce nu raspund unii oameni la telefonul mobil???? Si mai rau, de ce exista zile in care nu vrei sa vorbesti cu nimeni si sa dormi si iti tot suna telefonul, si in zilele in care ai chef de vorba nu iti raspunde nimeni??? Mi s-a intamplat de cateva ori sa incerc dimineata sa sun pe cineva..nu raspunde..e de inteles, poate doarme, mai astept. La pranz incerc din nou...nimic. Fie, hai sa incerc cu altcineva...tot nimic. Hmmm...dubios. Dar, stii cum e vorba aia, a treia oara e cu noroc...la mine nu. Toata ziua nu mi-a raspuns nimeni la telefon. De ce? Ce se intampla in astfel de zile? Unde sunt telefoanele mobile pe care le avem cu totii la noi?
Imi aduc aminte ca in generala si pana in clasa a 10-a nu am avut mobil si ma descurcam de minune. Toti colegii ma sunau pe fix "hai sa ne vedem la 6 la modarom". Perfect. Eram toti acolo la 6 poate mai intarzia cate unu, dar nu ne agitam, nu trebuia sa dam bip, mesaje cu "unde esti?". Era totul ok si reuseam sa ne intalnim de fiecare data. De telefoanele publice nici nu mai vorbesc. Nici nu mai tin minte cand am folosit ultima oara un telefon public, si nici nu am mai vazut pe cineva facand asta. Sunt curioasa daca mai exista cartele si cat costa si cine le foloseste.
Pic de umor nu am azi! Mpf!

Aia e!

Imi cer scuze "fanilor" mei (3) carora am apucat sa le spun despre fantasticul meu blog si carora le-am spus ca voi mai scrie azi. Imi pare rau, nu e vorba ca nu am ce sa scriu, ci ca nu am timp sa scriu despre toate nebuniile care mi-au trecut in 2 zile prin cap (multe,pentru ca sunt nebuna). Insa promit, dragele mele prietene ca in scurt timp veti fi la zi si cu bateriile pentru ceas, si cu politistii din timpul liber, si cu oamenii din societate de pe vremea lui Ion Luca si cu celelalte.
Auf Wiedersehen!

Jocuri

De cand ne amintim, stim sa jucam macaua (prefer sa spun macao), sau kems/chems (nu am folosit niciodata cuvantul asta in scris:))), tabinet, razboi, popa prostu. Am observat ca exista insa o problema cu unele jocuri de carti cum ar fi septica sau 66. Si problema e doar la fete. De vreo 3 sau 4 ori in viata mi s-a intamplat sa joc carti cu prietenii si sa mi se explice aceste jocuri de fiecare data. Odata acum 7 ani cu amicii din liceu, odata acum 3 ani cu gasca de baieti, si recent, acum vreo luna, cu prieteni foarte buni. De fiecare data cand exista un pachet de carti si mai multi oameni, vine intrebarea "Ce jucam?" Pentru ca suntem diferiti, provenim din diferite parti ale tarii nu ne intelegem niciodata la macao. In Brasov se schimba cu saptele si se sta o tura cu asul, se stopeaza cu 4, in Bucuresti se schimba cu asul, se sta o tura cu 4 si cu saptele nu faci nimic, in moldova sau oltenia sau dobrogea nu stiu cum e si nici nu vreau sa aflu. Cert este ca niciodata nu poti sa joci macao si sa stie toti aceleasi reguli. Singura constanta sunt doiarul si treiarul. Cu astea stii sigur ca umflii carti.
Dar mai sunt unele jocuri la care fetele au probleme, cum ar fi septica sau 66. Cel putin eu! Mi s-a explicat de 4 ori cum se joaca 66, si am uitat tot de 4 ori cum se joaca. Nu stiu cum si de ce se intampla una ca asta. La fel si cu septica. Dar ultima oara m-am enervat si am zis "NU!NU VOI MAI UITA! Si am jucat cateva zile la rand(si acum ma joc,doar am facut o mica pauza, pentru ca mereu castig si e plictisitor:))) si iata ca nu am mai uitat si sunt convinsa ca nici nu voi uita. Vorba lu' buni: sa nu mor proasta :))

My favourite day!

E marti...din nou! Ziua mea preferata. Martea din 2 in 2 saptamani, (nuuuuu, nu ma duc nici la mare, nu imi cumpar nici cate un cadou, nici nu ma rasfat cu pizza si inghetata, nici macar nu bat vreun prost, nici nu e ziua mea libera, nu)! Martea din 2 in 2 saptamani lucrez si ascult la volum maxim aceleasi piese "supercool si la moda" de DNB! How lucky am I?????
Incepand cu binecuvantata ora de 21:00 incepe raiul. Dnb pana in zori de zi. Si culmea,cu cat timpul trece, cu atat muzica este mai tare si mai agresiva. 4-5 oameni in tot clubu (adica DJ-ii si prietenii lor). Pe la ora 5 fara 10, cand imi scot servetelele indesate cu cateva ore inainte in ureche, ma duc si le spun ca este aproape 5. Ei imi fac semn sa nu ma nelinistesc, inca o melodie, doar una, si inca una si inca una, pana cand imi ies din pepeni (aaah....ce as mai manca un pepene acuma) si incep sa ma agit. Intr-un final muzica se opreste si tot ce mai ramane e un tiuit continuu in urechile-mi ranite. Ce senzatie! S-a terminat!.......Nu chiar, mai trebuie facut stocul,curatenie in bar, pe bar, langa bar, sub bar, trebuie luata marfa,verificata marfa, depozitata marfa, trebuie sterse sticlele,rafturile,alte sticle....aah, nu, asta se intampla deja miercuri... oricum, urasc martea! Doar martea!

Second Life

Acum 2 saptamani vorbeam cu cineva pe la suburbia despre second life. Nu stiam ce este. Am aflat cam cum sta treaba cu jocul si am zis ia sa vad si eu. Mi-am facut un caracter care (am observat eu) mergea cam robotic. Multe butonase cu care nu stiam ce sa fac, ma miscam greu. Pana la urma mi-am revenit un pic si am intrat in vorba cu un tip si vreo 2 sau 3 tipe. Toti eram niste neinitiati in jocul mirific. Tot palavragind noi asa am ajuns si la capitolul varsta. Mai toti erau pusti de 13, 14 ani. Asa ca mi-am luat zborul (literalmente) si m-am teleportat in Psy City. M-am imprietenit cu o tipa care mi-a dat cadou tot felu de hainute si accesorii. Vreo 2 zile am mai invatat de la ea cum sa construiesc un scaun sau o masa. Tipa era non-stop in joc, in fiecare zi, la orice ora. Orgniza tot felul de petreceri, avea animalute de companie, avea vreo 3 masini. Ea isi petrece toata ziua intr-un joc, cu caracterul ei. Ce rost are sa faci asa ceva? Ok, te joci cateva ore sau cand te plictisesti si nu ai ce face. Nu am mai intrat de vreo saptamana si ieri cand am intrat am intrebat-o ce a mai facut, si mi-a raspuns ca a organizat o gramada de petreceri in fiecare zi si a fost la cinematograf(exista in joc si cinematografe). M-a intrebat si ea unde am fost, si i-am zis ca am preferat sa ma distrez in viata reala. Cam aiurea sa traiesti intr-un joc si sa te amuzi copios facand asta.
Ce povestire fara nici un pic de umor. Poate data viitoare...