Second Life

Acum 2 saptamani vorbeam cu cineva pe la suburbia despre second life. Nu stiam ce este. Am aflat cam cum sta treaba cu jocul si am zis ia sa vad si eu. Mi-am facut un caracter care (am observat eu) mergea cam robotic. Multe butonase cu care nu stiam ce sa fac, ma miscam greu. Pana la urma mi-am revenit un pic si am intrat in vorba cu un tip si vreo 2 sau 3 tipe. Toti eram niste neinitiati in jocul mirific. Tot palavragind noi asa am ajuns si la capitolul varsta. Mai toti erau pusti de 13, 14 ani. Asa ca mi-am luat zborul (literalmente) si m-am teleportat in Psy City. M-am imprietenit cu o tipa care mi-a dat cadou tot felu de hainute si accesorii. Vreo 2 zile am mai invatat de la ea cum sa construiesc un scaun sau o masa. Tipa era non-stop in joc, in fiecare zi, la orice ora. Orgniza tot felul de petreceri, avea animalute de companie, avea vreo 3 masini. Ea isi petrece toata ziua intr-un joc, cu caracterul ei. Ce rost are sa faci asa ceva? Ok, te joci cateva ore sau cand te plictisesti si nu ai ce face. Nu am mai intrat de vreo saptamana si ieri cand am intrat am intrebat-o ce a mai facut, si mi-a raspuns ca a organizat o gramada de petreceri in fiecare zi si a fost la cinematograf(exista in joc si cinematografe). M-a intrebat si ea unde am fost, si i-am zis ca am preferat sa ma distrez in viata reala. Cam aiurea sa traiesti intr-un joc si sa te amuzi copios facand asta.
Ce povestire fara nici un pic de umor. Poate data viitoare...