4 septembrie 2009

Robotii corporatiilor!

Incerc sa fiu cat mai obiectiva. O buna prietena de-a mea lucreaza pentru o firma cunoscuta internationala care face angajari in masa..."cream un team nou". Am aplicat pentru un post in limba germana, acesta fiind mai bine platit. A trebuit sa ma duc la interviu. Cand am ajuns in fata cladirii imense, in "curte"(daca ii pot spune asa) zeci de tineri de 20-25 de ani erau la tigara, ca in curtea scolii, dupa cum si-au dat cu parerea si 2 fete de acolo. In fine, details,details. Toata lumea avea insigna, fara de care nu puteai trece de anumite usi. In primul rand a trebuit sa dau un "test de aptitudini"-adica un pic de matematica,un pic de logica, un pic de atentie distributiva,nimic prea complicat. Apoi 2 domnisoare de 24, maxim 25 de ani au intrat in incapere. A fost un interviu clasic, care m-a dezamagit putin, ma asteptam sa fie ceva mai interesant, nu doar intrebarile obisnuite "unde te vezi peste 5 ani?", "daca ar fi rafturi cu toate job-urile din lume, tu pe care l-ai alege?", "ce te motiveaza pe tine in viata?" etc etc. Apoi a trebuit sa "spun ceva despre mine" in romana, engleza si germana, evident chestii diferite. Tipele din cand in cand isi mai zambeau intre ele. Interviul a luat sfarsit dupa care mi-au spus cu cea mai mare formalitate(sa nu uitam de varsta lor va rog): "Iti multumim ca ai acceptat sa dai acest interviu. Daca noi hotaram ca nu esti persoana potrivita pentru acest post, vei fi instiintata prin telefon sau prin mail, iar daca noi hotaram ca esti persoana potrivita pentru acest post, vei primi un telefon din germania pentru a stabili nivelul tau de limba germana. Multumim, la revedere."

Si am asteptat, si am asteptat, pana am primit un mail care ma informa ca ei regreta ca nu voi face parte din "team-ul" lor bla bla bla.

Am sarit peste partea cu raspunsurile mele la intrebarile lor. Cand m-au intrebat unde ma vad peste 5 ani, am raspuns sincer ca nu stiu, poate tot la ei la firma, poate in strainatate, poate o sa am un restaurant undeva pe malul marii, poate poate poate. Am spus ca as dori sa fiu ghid turistic pentru ca imi place sa calatoresc,dar totusi sunt dispusa sa lucrez si intr-un birou. Dupa ce am primit astazi acel email in care eram practic refuzata, am stat si m-am gandit daca chiar m-as potrivi intr-o asemenea firma, unde sunt puse intrebari standard, unde sunt asteptate raspunsuri standard, unde toata lumea este serioasa, nimeni nu glumeste cu sefii, toata lumea sta in patratelul lui la birou, cu un calculator in fata. Doar pentru ca nu am dat raspunsurile la care se asteptau nu am fost destul de buna? Oare faptul ca am fost prea sincera si deschisa a fost lucrul care i-a deranjat? Oare faptul ca nu am stat cu capul plecat in fata lor?(e cam mult spus,dar intelegeti voi). Nu stiu ce s-a intamplat, germana stiu cu siguranta mult mai bine decat majoritatea de acolo. Am trimis un mail inapoi sa intreb care au fost motivele pentru care m-au refuzat. Nu sunt un robot care munceste cum vor ei? Nu sunt un robot care da raspunsurile cu care a fost programat? Astept raspunsul corporatiei...