Primul meu telefon mobil l-am cumparat (din banii MEI) in clasa a 10-a. Era un Nokia3310, bun si rezistent la crizele adolescentelor care arunca cu telefonul de toti peretii si toate podelele. Al meu din fericire a avut o soarta mai buna, pe atunci nu eram asa isterica...
Ideea este alta. Acum avem aproape toti telefoane mobile, eu cel putin nu cunosc pe absolut nimeni care sa nu aiba asa ceva. Intrebarea mea este de ce nu raspund unii oameni la telefonul mobil???? Si mai rau, de ce exista zile in care nu vrei sa vorbesti cu nimeni si sa dormi si iti tot suna telefonul, si in zilele in care ai chef de vorba nu iti raspunde nimeni??? Mi s-a intamplat de cateva ori sa incerc dimineata sa sun pe cineva..nu raspunde..e de inteles, poate doarme, mai astept. La pranz incerc din nou...nimic. Fie, hai sa incerc cu altcineva...tot nimic. Hmmm...dubios. Dar, stii cum e vorba aia, a treia oara e cu noroc...la mine nu. Toata ziua nu mi-a raspuns nimeni la telefon. De ce? Ce se intampla in astfel de zile? Unde sunt telefoanele mobile pe care le avem cu totii la noi?
Imi aduc aminte ca in generala si pana in clasa a 10-a nu am avut mobil si ma descurcam de minune. Toti colegii ma sunau pe fix "hai sa ne vedem la 6 la modarom". Perfect. Eram toti acolo la 6 poate mai intarzia cate unu, dar nu ne agitam, nu trebuia sa dam bip, mesaje cu "unde esti?". Era totul ok si reuseam sa ne intalnim de fiecare data. De telefoanele publice nici nu mai vorbesc. Nici nu mai tin minte cand am folosit ultima oara un telefon public, si nici nu am mai vazut pe cineva facand asta. Sunt curioasa daca mai exista cartele si cat costa si cine le foloseste.
Pic de umor nu am azi! Mpf!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sa scrii la ora asta e kiar sexy
RăspundețiȘtergerein fine ma asteptam sa scrii pe blog dar nu atat de mult, fara generalitati
cu bine
andremis
revenind... aproape orice om batran are un telefon mobil, inclusiv si bunica mea....dar cand o sun parca nu e ea, e atat de atenta sa il tina intr-o anumita pozitie, sa nu piarda semnalul si... cand stiu ca e la 600 de km de mine si ca traieste pur si simplu intr-un rai [doar tv are cu posturile groazei ale romaniei], intr-un loc unde daca trec zece masini pe acolo, intr-un loc unde verdele nu e masurat si estetizat ci conducator, cum spuneam, imi vine sa nu o mai sun deloc, fiind oarecum egoist pe ea... e atat de simplu, apas pe un buton si o sun, dar cred ca a juns un obiect prea banal si limitat telefonul, iar daca mi-ar trimite o scrisoare m-as simti mai aproape de ea....
RăspundețiȘtergerein fine si scuze de deranj
"era pe silent" :)) da sa stii ca atunci cand zic eu ca era asa, asa era!
RăspundețiȘtergere