Imi pun cateodata intrebarea in ce fel m-as sinucide. Nu am astfel de ganduri la modul serios.
"Vai ce goala e viata mea, nu are rost sa mai traiesc, mi se intampla doar lucruri groaznice, o sa ma sinucid!"
Nici pe departe, sunt mult prea fricoasa sa fac asta. Imi e frica sa imi fac pana si un piercing in limba. Cand mi-am facut tatuajul care trebuia sa dureze un sfert de ora, atata m-am vaicarit ca "ma doaaaareeeee", "aaaauuuu", incat a durat o ora intreaga.
Si totusi, cateodata imi pun aceasta intrebare.
"Oare m-as arunca de pe bloc?" In nici un caz. Am o frica inimaginabila de caderea libera. Imi e frica sa sar de la trambulina in apa, sa fac bungee-jumping, sa ma arunc cu parasuta...de ce? pentru ca sunt in cadere liberaaaaaaaaa. Ma indrept spre pamant cu toata viteza posibila. Plus ca imi e groaza de impactul cu pamantul! Dumnezeule! Cum sa te arunci de pe bloc? Cat de disperat sa fii?
Mereu m-am intrebat la ce se gandesc cei care se arunca de pe cladiri ca sa se sinucida. Esti sus, te uiti in jos, sa presupunem ca nu iti e frica, esti hotarat ca vrei sa faci asta. Si te arunci. Picioarele nu mai au nici un sprijin, esti in aer si te indrepti cu viteza spre trotuarul din beton. In mintea ta ce e? Ce iti spui?
"Ah, ce bine ca m-am aruncat." sau..
"Aoleu aoleu, de ce naiba m-am aruncat? Pentru curva aia care m-a inselat? Nenoroci...." BUF!
Eu chiar cred ca cei care aleg sinuciderea prin aruncarea sinelui de pe o cladire se razgandesc in cadere, ca doar din cauza asta tipa cat ii tin plamanii. Tipa pentru ca sunt speriati, pentru ca de fapt nu vor sa moara, vor sa traiasca.
Mai sunt si cei care aleg moartea prin innec sau asfixiere. Cum sa ai atata putere si vointa ca sa te inneci? Sa iti legi o piatra de picior (mai rar, dar posibil) si sa te arunci in apa. Sa simti ca nu ai aer, sa te zbati, sa incerci sa desfaci nodul, dar nu poti, pentru ca tot tu l-ai legat prea bine, ca nu cumva sa te razgandesti in ultimul moment si sa renunti la suicid. Eu nu as putea sa fac nici asta. Imi e groaza sa fiu privata de aer. Cateodata cand imi scot un pulover de pe mine, din ala cu guler, gen helanca, si e foarte stramt, si nu iese imediat pe cap, simt deja ca nu am aer, ca ma asfixiez, ma lupt cu puloverul sa il scot mai repede, sunt de-a dreptul disperata.
Poate as incerca o supradoza de somnifere sau ceva de genul acesta. Nu m-am gandit foarte mult la asta, dar poate ar fi cea mai buna si nedureroasa metoda (pentru mine, evident). Dupa ce ca vrei sa te sinucizi, de ce sa te mai si chinui facand-o? De ce sa suferi pana in ultima clipa? Ia niste somnifere!
Oricum ai lua-o, oricum ai face-o, oricate motive ai avea, tot este o mare lasitate sa te sinucizi!
Nu ai 9 vieti ca sa poti spune: "Bai, viata asta e de cacat, nu imi place, ma sinucid si poate urmatoarea viata va fi mai buna!" Ai o singura sansa.
Daca nu mai ai pentru ce trai, macar traieste pentru tine, idiotule!
4 noiembrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu