Printesa apelor

Spun foarte des ca nu sunt de acord cu avansarea rapida a tehnologiei. Am impresia ca din aceasta cauza nu ne mai bucuram de lucrurile marunte si naturale. Adica pustii din ziua de azi considera ca e mai comod sa te joci pe calculator decat sa iesi afara si sa te joci ratele si vanatorii, sa stai la aer curat etc. Nu despre asta este vorba oricum. Mereu am vrut si am insistat ca eu personal sa nu ma las acaparata total de tehnologia asta care avanseaza cu o viteza inspaimantatoare. Mi-e groaza de faptul ca ai mei copii nu vor stii sa scrie de mana, pentru ca la scoala vor invata sa tasteze pe ipad-uri. Oricuuuum....
Acum ceva vreme am fost cu al meu iubit intr-un pub din centrul preistoric. Si, ca orice don'soara, "I used the restroom, to powder my nose ". Chiuveta...dupa moda veche...un robinet pentru apa calda, celalalt pentru cea rece. Primul meu gand: "Se mai fabrica d'astea???"
Ma privesc in oglinda cu atentie, imi dau doua palme, ca prea sunt palida, apoi, fara sa ma uit, dau drumul unuia din robineti - s-a nimerit sa fie cel cald (foarte fierbinte!!!). Inca admirandu-mi chipul in oglinda, bag mainile sub jetul de apa....DURERE!!! Dau drumul repede, repede si la celalalt robinet....ma stropesc pe blugi si pe bluza. - Injur in gand - *&^#&*(%#@-. Apuc sa ma departez de chiuveta si sa dau mai incet robinetul de apa calda. Acum apa e calaie spre rece, ma spal asa, ca nu mai are nici un rost oricum.
Ma gandesc cu nostalgie la vremurile in care eram copil si manuiam robinetele ca un adevarat expert.. Eram imparateasa potrivirii apei. Eram regina apei potrivite. Si acum...iata-ma! Sunt craiasa cu maini oparite....

Quiz night la Clubul Taranului!!!!

Stiu, stiu, nu am mai scris de o eternitate. Stiu ca miile de fani care urmaresc acest blog au fost extrem de tristi. Am primit sute de mail-uri in fiecare luna de la fani, care practic ma implorau sa scriu in continuare, deoarece ei nu pot supravietui fara anecdotele mele extrem de interesante, amuzante si pline de invataturi.

Asa ca..iata-ma, pregatita sa reiau activitatea pe blogosfera(asa am auzit ca i se spune).

Va invit pe data de 6 decembrie, de ziua varului mai mic al lui Mos Craciun, Mos Nicolae, la Clubul Taranului, unde va avea loc o seara de cultura generala.

It's gonna be legen...wait for it....dary!!!

Naivule :))

De cate ori nu vi s-a intamplat urmatoarea chestie? Mergi cu autobuzul/tramvaiul/troleul. Tu si inca 4-5 persoane stati in picioare. Pe unul din scaune sta un boschetar cu cateva plase, pute. Inainte de statie, boschetarul se ridica si se pregateste sa coboare. Se aseaza cineva pe scaunul respectiv? Doamne fereste!! Autobuzul opreste, usile se deschid, boschetarul coboara, urca alti oameni. Intamplator unul din ei (ala mai rapid:))) se aseaza pe locul cu pricina, nestiind cine este fostul "locatar". Lumea care stie si cunoaste se gandeste.. "Vaaaaii, saracul naiv! Daca ar stii cine a stat acolo...bleah!"

Newsflash, baby!!!

Si tu, si eu, si noi, si voi am fost macar o data acel naiv!

Acum cateva zile ma urc in bus, mergand spre locul stabil de munca. Afara frig rau, gandesc "ce bine era daca imi luam si manusile.."Intr-o mana telefonul, in cealalta biletul. Cu coltul ochiului observ ca un loc tocmai s-a eliberat. Imi compostez biletul si ma asez. Aaaah, ce cald e scaunul asta, normal, tocmai s-a ridicat cineva. Ma uit in spatele meu..un boschetar!!!

Imi zic "Si ce daca? Nu imi pasa! Locul e cald, in jurul meu e doar frig...e bine."

....si oamenii se uitau la naiva care nu stie cine a stat acolo.

Degeaba, degeaba!

Ma uitam acum cateva saptamani (cand inca imi mai functiona internetul, hrrrrr) la The amazing race. Echipe de cate 2 oameni trebuie sa treaca peste tot felul de obstacole, ca sa primeasca un nou indiciu pentru a putea continua cursa. La un moment dat, au trebuit sa urce la etajul 45!!!! al unui zgarie-nori si sa treaca cu o tiroliana pana la etajul 45 al unui zgarie-nori alaturat. Buuuuuun! I-au legat aia cu tot felu de funii si hamuri pentru siguranta. Dar!!! Ce m-a uimit pe mine a fost faptul ca le-au pus concurentilor casti de protectie pe cap....nene, daca cineva cade de la etajul 45, poate sa fie impachetat in 30 de straturi de burete si cuciuc, ca tot se face bucatele!!! Da, stiu, trebuie sa foloseasca in asemenea circumstante casti,ca sa nu ii dea nimeni in judecata,bla bla, da e de-a dreptul stupid. Daca doamne fereste cade careva, nu numai ca sarmana casca nu poate face fata si omul isi da duhul, dar se mai si strica bunatate de casca!

Iar cu barmania

Aseara a venit unu foarte confuz la bar ca vrea 2 beri si o "Capriciosa"

-O ce??Capriciosa? imi zic mie.. o fi caipiroshka... ii zic lui...capriciosa este un fel de pizza.

- Ce ee????

-Piiiiizzzaaaaaa!!!!

Se intoarce la prietenul sau care vroia misterioasa bautura...bai tu ce ziceai ca vrei?

La care amicul : O vodca tonica ma!

Stupefiere!!Drum luuuung de la capriciosa la vodca tonica

=))

Desene animate

Inainte sa ajung la varsta mirifica de 7 ani (scoala), pe vremea cand stateam toata ziua afara sau degeaba prin casa si nu aveam nimic de facut, ma uitam in fiecare zi la desene, frate! Desene, desene, desene!

Aveam initial 3 casete video (old style). Una cu Cenusareasa si Alba-ca-Zapada, una cu 101 Dalmatieni si Pisicile aristocrate si inca una cu Robin Hood si Peter Pan.(marca Disney). Eh, in fiecare zi ma uitam la una sau doua casete. IN FIECARE ZI! Le stiam pe dinafara. Apoi a urmat Bambi, Alladin(care se vedea alb-negru). Niciodata nu am avut casetele cu Mica Sirena si Frumoasa din padure adormita. Si parca alea imi placeau cel mai mult (normal, mancarea vecinei e mai buna decat aia de acasa). si uite asa, o mare parte din copilarie am stat urmarind si invatand pe de rost cuvintele si cantecele din desene. Pun alaturi doar cateva. Robin Hood, Mica Sirena, Pisicile Aristocrate, 101 dalmatieni, Peter Pan, Bambi, Cenusareasa.

Acum, la 23 de ani imi dau mult mai bine seama ce mesaje frumoase ne transmiteau acele desene. Exact ca in basme, binele castiga, etc etc. Nu exista nici o secventa care ar fi putut sa infricoseze cu adevarat un copil. Totul facut cu calitate si bun gust, totul facut frumos. Ma uit la porcariile din ziua de azi(am ajuns sa vorbesc ca buni, da chiar asa e!) Numa porcarii dau la televizor, nici nu are rost sa explic, doar personaje monstrii, personaje care vor sa se omoare, sa se extermine, violenta, multa violenta si rautate. Totul e facut tehnic, fara muzicalitate, fara cursivitate, nu fac decat sa indobitoceasca copiii. Si ma mai mir cand ma bulgaresc iarna copiii de clasa a4-a fara nici un pic de respect sau durere in p@#%. Ei au ajuns sa creada ca asa e normal sa fi si sa te comporti!

Luati-va va rog de pe net si uitati-va din nou la desenele din copilarie. O sa vedeti ce bine va veti simti cand va veti aduce aminte si dupa 18-20 de ani fiecare replica spusa, fiecare grimasa facuta de personaje.

Pentru mine a fost ca o pata de culoare pe fondul cenusiu al "maturitatii"

Mi-am adus aminte cum sa aduc din nou culoarea in viata mea.

Nu mai sforaiti!!!

Aveti prieteni care sforaie? Sau ati fost vreodata intr-o tabara sau excursie cu mai multi prieteni care sforaie? Ati dormit vreodata in aceeasi camera cu un om care sforaie?

Eu da, de mai multe ori chiar.

Oamenii care sforaie adorm extrem de repede. E o regula! Cu cat sforaie mai tare, cu atat adorm mai repede! Si tu stai la tine in pat cu ochii beliti in tavan si cu perna pe urechi incercand sa adormi insa fara nici o sansa. Apoi incerci diverse metode...il tii de nas - nu merge. Il intorci pe o parte - nu merge. Il trezesti si ii spui "bueeey, vezi ca sforai - se intoarce pe partea cealalta, tu incerci sa adormi repede repede pana nu adoarme la loc, cu toate ca stii ca nu ai nici o sansa sa adormi inaintea lui. Si, intr-adevar, dupa nici jumatate de minut iar incepe.

Ce sansa avem noi, nesforaitorii, in fata lor, sforaitorilor? Va spun eu...nici una!

Cand eram prin clasele primare ma duceam in fiecare vara la bunica din partea tatalui la Ploiesti. Bunica - o sforaitoare de maaaare clasa. Dupa-masa nu era chiar asa rau, ma obliga sa dorm dupa masa, dar nu prea imi era mie somn, asa ca ma strecuram de langa ea si ma duceam pe balcon cu o seringa si apa ca sa stropesc lumea care trecea. (kids)...dar noaptea...oooof, noaptea era un adevarat cosmar. Oricat de obosita as fi fost, tot mi-ar fi trebuit un sfert de ora ca sa adorm. Credeti ca aveam vreo sansa? Nici una! Adormea ea in 3 minute maxim si incepea sa sforaie. Inchideam ochii si imi spuneam "adormi, prefa-te cu nu auzi nimic, e ca si cum sforaitul nu ar exista" Pe dracu! Transpiram de nervi si ma foiam de pe o parte pe alta, incercand din rasputeri sa adorm, imi era o ciuda ca ea dormea si visa si eu eram blocata acolo neputand sa fac nimic. Dupa o vreme am observat ca daca ma foiesc, se opreste din sforait cateva secunde. Daca ma foiam mai mult, tacerea mult ravnita dura mai mult. Si ma apucam si ma foiam de pe o parte pe alta, cam un minut si pe urma inchideam repede ochii sa adorm, sa profit de pauza de sforait. De unde... dupa 30 de secunde iara incepea si iara transpiram de nervi. O data stiu ca m-am ridicat din pat si chiar imi venea sa o strang de gat de nervi. Spre dimineata eram atat de ostenita si vlaguita de puteri incat nici nu tin minte cum adormeam.

Si atunci mi-am promis sa nu ma casatoresc in veci cu un om care sforaie! Daca Johnny Depp ar sforai, nu m-as casatori cu el!